vineri, 27 august 2010
Don't take me home till the sun comes up.
- Scuza-ma ca am intarziat, am avut o mica problema ce nu putea fi amanata.
- Nu e nimic, scumpa mea, nu ne grabim nicaieri. Tanarul, la fel de cochet ca si ea, o prinde de mana si o saruta.
Luminile colorate si trupurile ce se miscau in ritmul muzicii, muzica insasi, totul se invarte, totul e acolo si totusi nu conteaza nimeni in afara de ei doi. Danseaza de parca tot universul le-ar apartine, ca si cum timpul ar sta in loc doar pentru ei doi. Au obosit si in timp ce o conduce pe canapeaua de piele ii face semn barman-ului sa le mai pregateasca inca 2 shot-uri si 2 cocktail-uri. Timpul pare sa nu se fi miscat, oamenii sunt tot acolo impreuna cu luminile si muzica ei doi pe canapea se saruta pasional. Cu miscari domoale el isi aprinde o tigara si ii ofera si ei una.
- Nu, multumesc, am ceva mai bun pentru seara asta.
Razand se ridica de la masa si fug spre iesire. Sunt in Piata Universitatii si privesc umiti la ceasul mare ce indica ora 3.25. Rasul lor rasuna peste tot, fericirea e asa de frumoasa in doi. El o ia in brate si ii spune cat de mult o iubeste, iar apoi tinandu-se de mana incep si alearga pe bulevard, spre Cismigiu. Sunt ametiti de prea mult alcool, de prea multa fericire, de prea multa iubire, se opresc in mijlocul strazii si rad. Au ajuns la Cismigiu iar pe ea o dor picioarele de la tocurile mult prea inalte, el se ofera sa ii duca geanta, ea accepta si continua sa alerge impreuna, razand, spre fericirea absoluta.
joi, 3 iunie 2010
luni, 17 mai 2010
duminică, 11 aprilie 2010
Evadam
Hai sa ne punem cate o patura in geanta si sa fugim in lume, sa vizitam toate locurile care ne plac si cand ne plictisim de alergat sa ne oprim, sa ne intindem pe paturi si sa ne uitam la cer.
Hai sa uitam de aglomeratia, de tristetea, de haosul marelui oras si sa alergam la munte. Ne vom opri intr-o padure sa privim cerul, soarele si apoi vom adormi tinandu-ne de mana, iar cand ne vom terzi ce ai zice sa vizitam si marea, sa-i lasam valurile sarate sa ne ingrijeasca ranile facute de scoici, sa inotam, sa privim apusul, rasaritul si sa plecam mai departe intr-o tara straina, sa ne prefacem ca nu stim limba. Cand vom obosi sa mai vizitam muzee sa ne oprim pe o banca, sa ne invelim cu patura si sa bem un ceai cald, tinandu-ne de mana .
Hai sa ne punem o patura in geanta si sa fugim in lume, sa radem, sa facem poze, sa dansam,sa iubim, sa fim fericiti, pentru ca fiecare zi cu soare ne aduce umpic mai multa fericire.
"Uite cerul, soarele, palmierii, totul e al nostru şi ne aparţine, fiindca suntem tineri, tineri, tineri..."
miercuri, 31 martie 2010
Tout avant l'amour
Picaturi reci lovesc lemnul prafuit, iar ea priveste pe fereastra si-l asteapta, chiar in acel moment telefonul suna, ii intrerupe asteptare si o readuce in camera rece, acum straina. Un zambet ii lumineaza chipul iar scanteia sperantei este pe cale sa-i incendeze sufletul, dar este doar o impresie, gheata ce i-a capturat inima nu-i permite sa se mai incalzeasca.
Nu raspunde, oricum nu era el si oricare alta persoana nu o intereseaza astazi asa cum nu a interesato nici ieri si cum probabil nu o va interesa nici maine.
Se intoarce langa fereastra si asteapta, il asteapta.
A promis ca nu va renunta la ea niciodata si totusi in acea zi rece, ploioasa si-a impachetat toate lucrurile, le-a pus in valiza veche din pod si a plecat, pentru el niciodat e mai scurt decat pentru ea.
Mai priveste pe fereastra uda pret de 5 minute, e aceeasi zi, aceeasi vreme ca atunci cand el a plecat, asta nu-l convinge sa se intoarca.
Telefonul suna, suna, suna...
Raspunde, asculta, vorbeste monosilabic dar accepta, orice ar fi accepta.
Pleaca, a plecat si ea in speranta ca atunci cand se va intoarce lucrurile lui vor fi din nou la locul lor, iar el o v-a astepta zambind pe canapea cu o cana de ceai cald in mana.
Se intalneste cu prietenii ei, cu prietenii lui cu oricine, oricum ei nu pot ghici ce se afla in sufletul ei pentru ca masca fericirii ii incadreaza bine chipul si de altfel ea nu le-ar spune lor cat de fericita era alaturi de el ci doar cat de fericita ESTE... ei nu o intereseaza azi cum nu au interesat-o nici ieri si cum probabil nu o vor interesa nici maine, ea doar il asteapta, sub masca care ii vine atat de bine.
Se intoarce in camera goala, rece, el nu este acolo, ea continua sa astepte...
Poate maine va ploua inca o data, iar el isi va amintii ca a lasat-o acolo, a deschis usa si a plecat, lasand-o pe ea sa astepte...
Se pare ca dragostea te face fericit, te duce pe culmile placerii, iti inmaneaza o masca ce ti se potriveste perfect dupa care dispare.
Da.. e adevarat iubirea moare...
vineri, 12 martie 2010
Ce singura e umbra ta
Ramase cu privirea perduta spre mingea galben-portocalie ce se absorbea pana ce lacrimile-i navalira pe chip. A lasat aerul sarat sa-i inunde plamanii si apa rece sa-i spele trupul de pacatul ce-l savarsise pentru dragostea lui, acum inexistenta.


