Tout avant l'amour

Picaturi reci lovesc sticla geamului aburit, nu e frig afara dar camera e inghetata si ea e inghetata, chiar si ceaiul fierbinte pe care il tine in mana e rece acum.
Picaturi reci lovesc lemnul prafuit, iar ea priveste pe fereastra si-l asteapta, chiar in acel moment telefonul suna, ii intrerupe asteptare si o readuce in camera rece, acum straina. Un zambet ii lumineaza chipul iar scanteia sperantei este pe cale sa-i incendeze sufletul, dar este doar o impresie, gheata ce i-a capturat inima nu-i permite sa se mai incalzeasca.
Nu raspunde, oricum nu era el si oricare alta persoana nu o intereseaza astazi asa cum nu a interesato nici ieri si cum probabil nu o va interesa nici maine.
Se intoarce langa fereastra si asteapta, il asteapta.
A promis ca nu va renunta la ea niciodata si totusi in acea zi rece, ploioasa si-a impachetat toate lucrurile, le-a pus in valiza veche din pod si a plecat, pentru el niciodat e mai scurt decat pentru ea.
Mai priveste pe fereastra uda pret de 5 minute, e aceeasi zi, aceeasi vreme ca atunci cand el a plecat, asta nu-l convinge sa se intoarca.
Telefonul suna, suna, suna...
Raspunde, asculta, vorbeste monosilabic dar accepta, orice ar fi accepta.
Pleaca, a plecat si ea in speranta ca atunci cand se va intoarce lucrurile lui vor fi din nou la locul lor, iar el o v-a astepta zambind pe canapea cu o cana de ceai cald in mana.
Se intalneste cu prietenii ei, cu prietenii lui cu oricine, oricum ei nu pot ghici ce se afla in sufletul ei pentru ca masca fericirii ii incadreaza bine chipul si de altfel ea nu le-ar spune lor cat de fericita era alaturi de el ci doar cat de fericita ESTE... ei nu o intereseaza azi cum nu au interesat-o nici ieri si cum probabil nu o vor interesa nici maine, ea doar il asteapta, sub masca care ii vine atat de bine.
Se intoarce in camera goala, rece, el nu este acolo, ea continua sa astepte...
Poate maine va ploua inca o data, iar el isi va amintii ca a lasat-o acolo, a deschis usa si a plecat, lasand-o pe ea sa astepte...

Se pare ca dragostea te face fericit, te duce pe culmile placerii, iti inmaneaza o masca ce ti se potriveste perfect dupa care dispare.
Da.. e adevarat iubirea moare...

Ce singura e umbra ta

- As fi preferat sa-mi trec mana prin parul lui, sa-i simt parfulul pielii, sa-l tin de mana la apus, doar o singura data decat sa traiesc fara sa-l fi cunoscut.
Ramase cu privirea perduta spre mingea galben-portocalie ce se absorbea pana ce lacrimile-i navalira pe chip. A lasat aerul sarat sa-i inunde plamanii si apa rece sa-i spele trupul de pacatul ce-l savarsise pentru dragostea lui, acum inexistenta.

Declaratie.

Iti dau aceasta bucatica din mine sa o ingrijesti, sa o pui pe o etajera si sa stergi praful din jurul ei de cate ori tinde sa o acapareze. Iti dau aceasta bucatica din sufletul meu pentru a o pastra mereu aproape de sufletul tau, sa o pui pe brelocul cheilor tale si sa o folosesti pentru a deschide toate drumurile ce iti sunt blocate. Iti dau aceasta bucatica din mine sa te ocroteasca de tot ce e rau, sa iti arate mereu calea cea buna. Iti dau aceasta bucatica din sufletul meu pentru a-ti aduce mereu aminte de clipele frumoase petrecute impreuna. Iti dau aceasta bucatica din mine, din sufletul meu pentru ca odata data niciodata nu poate fi uitata, niciodata lasata sa dispara..