Don't take me home till the sun comes up.

O ultima privire in oglinda, radiaza. Forma trupului ei se contopea cu rochia de matase neagra. Verifica ca totul sa fie la locul lui, telefonul, cheile si portofelul sunt in plicul elegant pe care l-a asortat cu pantofii cu toc inalt. Nu este o seara speciala dintr-un motiv anume dar ii place din cand in cand sa se aranjeze. Un ultim strat de ruj rosu, si iese pe usa, taxiul o asteapta in fata scarii de mai bine de 15 minute.
- Scuza-ma ca am intarziat, am avut o mica problema ce nu putea fi amanata.
- Nu e nimic, scumpa mea, nu ne grabim nicaieri. Tanarul, la fel de cochet ca si ea, o prinde de mana si o saruta.
Luminile colorate si trupurile ce se miscau in ritmul muzicii, muzica insasi, totul se invarte, totul e acolo si totusi nu conteaza nimeni in afara de ei doi. Danseaza de parca tot universul le-ar apartine, ca si cum timpul ar sta in loc doar pentru ei doi. Au obosit si in timp ce o conduce pe canapeaua de piele ii face semn barman-ului sa le mai pregateasca inca 2 shot-uri si 2 cocktail-uri. Timpul pare sa nu se fi miscat, oamenii sunt tot acolo impreuna cu luminile si muzica ei doi pe canapea se saruta pasional. Cu miscari domoale el isi aprinde o tigara si ii ofera si ei una.
- Nu, multumesc, am ceva mai bun pentru seara asta.
Razand se ridica de la masa si fug spre iesire. Sunt in Piata Universitatii si privesc umiti la ceasul mare ce indica ora 3.25. Rasul lor rasuna peste tot, fericirea e asa de frumoasa in doi. El o ia in brate si ii spune cat de mult o iubeste, iar apoi tinandu-se de mana incep si alearga pe bulevard, spre Cismigiu. Sunt ametiti de prea mult alcool, de prea multa fericire, de prea multa iubire, se opresc in mijlocul strazii si rad. Au ajuns la Cismigiu iar pe ea o dor picioarele de la tocurile mult prea inalte, el se ofera sa ii duca geanta, ea accepta si continua sa alerge impreuna, razand, spre fericirea absoluta.